August 1998. Canicula bătea ca nebuna și noi, copiii, ne răcoream cu apa de la fântâna din curte.

Da în casa noastră era zi istorică – azi venea televizorul color! Primul din cartier!

Și nu oricare, ci un Samsung de 21 de inci, luat cu toate economiile tatălui din ultimii doi ani.Măi, Gheorghe, ești nebun să dai atâția bani pe un televizor?, îl întrebă vecina din fața. Trei milioane!

Cu banii ăștia îți luai o Dacie!.Păi și ce fac cu Dacia, măi Floare?, răspundea tata mândru. Televizorul îl vedem în fiecare seară. Dacia stă în parcare și se mănâncă rugina!

De când aflaseră toți din cartier că vine televizorul, casa noastră devenise punctul de atracție. Copiii se lipeau de gard ca muștele de miere, întrebând la fiecare cinci minute:

A venit? A venit televizorul?Mama curățase toată casa de trei ori. Spălase perdelele, lustruise mobila, pusese față de masă nouă special cumpărată din piață.

Camera de zi arăta ca salonul de la Palatul Victoria! Mă, femeie, ce te agți atâta?”, o întreba tata. Vine televizorul, nu Patriarhul!

Păi cum să nu mă agăt? O să vină toți vecinii să vadă! Să nu spună că am casa murdară!

Și avea dreptate. Încă de dimineață începuse pelerinajul. Doamna Marioara, cea cu părul vopsit, se oferise să aducă prăjituri.

Nenea Vasile se înfiripase cu sticla de țuică de caise. Mătuşa Floarea venise cu cafeaua cea bună, păstrată pentru oaspeți.

Pe la prânz, când căldura era de te topeai, a sosit mașina magazinului. Doi băieți cu tricouri transpirate au adus televizorul în cutie. Toți vecinii s-au adunat să vadă spectacolul.

Uite ce mare e!, striga copilul de la apartamentul 3. E mare cât geamul nostru!

Când l-au scos din cutie, s-a făcut liniștea religioasă. Televizorul arăta ca o comoară extraterestră – negru, lucios, cu ecranul mare cât o fereastră.

Toți se uitau la el cu admirație și puțină teamă.Măi, Gheorghe, și știi să-l pornești?”, întrebă nenea Vasile.Păi cum să nu știu?

Am citit instrucțiunile! În română și în engleză!”, se lăuda tata, deși îl văzusem dimineața întrebând pe băiatul de la bloc cum se schimbă canalele.

Prima pornire a fost festivitate națională. Toată camera era plină – pe canapea, pe scaune, pe podea, până și în pragul ușii. Tata a apăsat butonul de pornire și… nimic! Ecranul negru!
Nu merge!”, a strigat cineva din spate.

E stricat!, a șoptit altul.Ai dat banii pe nimic!”, a suspinat doamna Marioara.

Tata transpira mai tare decât afară. Se uita la telecomandă de parcă era hieroglifă egipteană. Încercă toate butoanele, dar nimic

Măi, tată, poate că nu e pus la curent?, am sugerat eu timid.Tata s-a uitat la mine, apoi la televizor, apoi și-a dat o palmă peste frunte. Nu era băgat în priză!

Când a apărut imaginea pe ecran – oh, Doamne! – s-a făcut o tăcere ca în biserică. Apoi au început exclamațiile:Uite ce roșu e!Privește ce galben!Păi albastrul ăsta pare că iese din televizor!”

Pe ecran rula un film cu Jackie Chan. Loviturile păreau că ies din televizor direct în camera noastră. Copiii se ascundeau în spatele părinților la scenele de acțiune.

E ca la cinema!”, striga cineva.Nu, e mai bun decât la cinema!”, răspundea altul.

Seara s-a transformat în festival. Toată lumea vroia să vadă alte canale, alte filme, alte culori.

Tata era mândru ca un cocoș, explicând tuturor funcțiile televizorului de parcă le inventase el.

Uite, apăs aici și schimb canalul! Uite, apăs aici și măresc volumul! Și are și telecomandă – nu trebuie să mă ridic de pe scaun!

Pe la miezul nopții, când ultimii vecini plecaseră acasă, am rămas doar familia.

Ne-am uitat la știri la Pro TV – prima dată în culori! Andreea Esca părea că vorbește direct cu noi.Mami, de acum o să vină vecinii în fiecare seară?, am întrebat.

Probabil, a râs mama. Dar e frumos așa. Suntem primul televizor color din cartier. Să ne bucurăm și alții alături de noi!

Și așa a fost. Vreo două săptămâni, casa noastră a fost cinematograful cartierului. Veneau oamenii seara, aduceau semințe, fructe, prăjituri.

Se uitau la filme, la știri, la desenele animate de sâmbătă dimineața.

Copiii din cartier învățaseră telecomanda pe de rost. Știau pe ce canal e ce, la ce oră încep desenele, când sunt filmele bune. Camera noastră era mai populară decât parcul din cartier!

Și cel mai frumos era că nimeni nu se învidia. Toți se bucurau pentru noi, toți erau mândri că au vecini cu televizor color.

Pentru că asta eram noi în ’98 – oameni care împărțeau bucuria, chiar și cea mai mică.

Tată”, i-am spus într-o seară, când o să își cumpere și vecinii televizor color, o să se mai uite cu noi?

O să se uite, a răspuns el zâmbind. Pentru că noi i-am învățat că e mai frumos să te uiți la televizor cu prietenii decât singur. Asta nu se uită, oricâte televizoare ar avea!

Și avea dreptate.

Chiar și după ce au început să apară alte televizoare color în cartier, tradițiile serilor de film la noi au continuat.

Pentru că înțelesesem cu toții că nu televizorul făcea sărbătoarea, ci oamenii care se adunau în jurul lui cu dragoste și bucurie.

Servicii De Masaj Erotic Bucuresti Pentru Barbati

☏0737534950 – 0737491573 – 0737492822

Masaj erotic Bucuresti Masaj erotic sector 1 Masaj erotic sector 2 Masaj erotic sector 3
Masaj erotic sector 4 Masaj erotic sector 5 Masaj erotic sector 6
Masaj erotic Piata Victoriei – Masaj erotic Piata Universitatii
Masaj erotic Piata Unirii-Masaj erotic Piata Romana-Masaj erotic Piata Alba Iulia

Erotic Masaj Bucuresti – Masaj Erotic Ador Bucuresti – Masaj Erotic Exploziv Ador Bucuresti 

Masaj Cu Finalizare Ador Bucuresti 

Masaj Fantezie Ador Bucuresti – Masaj Ador Bucuresti – Salon Masaj Erotic Ador Bucuresti

 

Masajele oferite de Salon Ador sunt de natura Non-Terapeutica si numai pentru relaxare iar orice suma platita este strict pentru masaj.

Salonul Ador Masaj  nu ofera servicii de escorta.

Masajul Erotic NU Cuprinde Act SEXUAL

Salonu Ador NU OFERA SERVICII SEXUALE

Toate serviciile sunt oferite la locatia noastra din Bucuresti.

Nu facem deplasari.

Va multumim pentru intelegere!

Fotografiile si textele au fost preluate de pe diferite siteuri folosind motorul de cautare Google!