Astăzi este una din zilele acelea în care nici iarba nu crește, este una din zilele în care mi-ar plăcea să stau, să dorm și să nu mă mai gândesc la nimic. Nu sunt depresivă, dar mă simt sleită de puteri, plictisită și obosită peste măsură. Vreau concediu, vreau să lenevesc, vreau să citesc, vreau să nu mai am nicio grijă și nicio obligație. Dar nu pentru mult timp, nu vreau să-i cer pedeapsă lui Dumnezeu, ci numai pentru vreo săptămână, atât. Să mă pot reculege, să-mi pot aduna creierul după pereți, să-mi pot reîncărca bateriile. Simt că nu mai am nici inspirație, nici chef, nici spor, nici noroc, nici nimic. Toate par să-mi meargă pe dos. Până când va mai ține starea asta?! Nici eu nu știu. Probabil până mă voi odihni, până mă voi sătura de somn, până mi se va limpezi mintea.
Dar nu pot, nu-mi permit să stau, nu încă, n-am cum, din toate părțile sunt solicitată și nu pot să refuz. Ar însemna că nu mai sunt eu, că nu-mi mai respect atribuțiile și obligațiile. Ar însemna că nu-mi mai respect cuvântul dat. De ce bloggerii n-au perioade de pauză? Unii își permit concedii, își permit să-și întrerupă activitățile câte o lună de zile. Dar noi, ăștia mici, care mai avem de mâncat mămăligă, trebuie să continuăm să muncim. Dacă s-ar putea, până la epuizare. Sincer… nu știu cât o să mai pot să o duc așa. De mai bine de un an sunt într-o continuă stare de tensiune. M-au obosit concursurile, emoțiile, așteptările, câștigurile și eșecurile. Toate sunt solicitante, chiar dacă răsplata este sau nu pe măsură. Vreau frig, mult frig, frigul mă ține în priză, frigul mă menține trează. Vara și căldura mă moleșesc. N-aș vrea decât să dorm. Tot corpul mi-e exagerat de greu… mi se închid ochii… mi-e somn… mi-e somn… mi-e somn.
Voi cum o duceți? Cum faceți față verii și presiunilor?
Comentarii