De-a lungul Evului Mediu, femeia şi-a îndeplinit cu prisosinţă rolul de procreare. Viaţa femeii din societatea medievala avea 3 aspecte principale: familia ,căsătoria şi religia.
Femeile erau văzute ca fiind inferioare bărbaţilor, şi nu se bucurau de afecţiunea lor. Proprietarii, fie ei bărbaţi sau femei erau figure importante în societatea medievală, iar o femeie nemăritată, proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui bărbat.
Partea feminină reprezintă fineţea, puritatea şi frumuseţea omenirii. Dar, privind astăzi ce reprezintă ele, pot să contrazic fraza de mai sus. Mai concret, aş spune că gîndirea feminină se mişcă parcă într-o singură direcţie, fără a se supune anumitor stop-uri, ce vorbeşte despre bunul mai mult material al bărbaţilor de care ele se preocupă. Cuvintele: ”n-are importanţă ce vîrstă are şi din ce familie provine , important este să aibă bani”, mă aduce la ideea că lumea a luat o altă amploare. Poate vîrsta într-adevăr nu are importanţă, dragostea vîrstă n-are. Sunt şi cazuri speciale, deosebite, în care vîrsta chiar e beneficiară pentru amîndoi.
Dar referindu-mă la bani, sunt absolut şocată de mulţimea cazurilor pe care le aud vorbind doar despre ELE– hîrtiuţile care înnebunesc societatea umană. E adevărat, astăzi în ţara noastră, în lume e mai greu decît era înainte, dar unde au dispărut valorile omeneşti, fericirea supremă de a avea alături persoana care te iubeşte şi nu buzunarul ei.
Femeile nu se gîndesc la un viitor care poate fi luminos dacă pur şi simplu ai cea mai mare bogăţie de pe lume-familia. Părticica minunată a omenirii mai mult au prioritate la gînduri de tipul: ”oare cum o să trăiesc fără bani? Trebuie să-mi găsesc un bărbat prost de bani gata care o să mă iubească , o să am un viitor fără griji, chiar dacă n-o să-l iubesc…că doar iubirea nu e atît de necesară în viaţa.. nu e motivul pentru care aş fi fericită, precum banii care îţi satisfac capriciile şi dorinţele. ” Dar cum poţi exista alături de o persoană faţă de care nu simţi nimic? Poţi. Şi asta vorbeşte numărul şocant al femeilor plecate peste hotare anume cu aşa scop.
La întrebarea iniţială adresată cîtorva domnişoare am primit nişte răspunsuri diferite, dar şi logice. Ele mi-au răspuns aşa:
1. ” femeilor le plac bărbaţii autoritari, dacă au bunuri materiale, respectiv sunt şi autoritari în relaţie.”
2. ” Pentru mine fericirea constă în banii bărbatului, şi pentru mine nu contează ce vîrstă are el..”
3. ” Ele se simt în siguranţă, pun baza mai mult pe lucruri, dar nu pe sentimente ”.
4. Noi trăim într-o societate în care nu ştim ce se va întîmplă cu noi mîine, şi ce vom mînca. Frica de a începe totul de la zero, şi de a fi alături de bărbat în momentele cele mai grele a supravieţuirii sperie femeile.”
5. ” Cele sufletiste de obicei suferă, sunt luate în rîs dacă se îndrăgostesc în nişte bărbaţi de rînd muncitori simpli, fiindcă li se pare că ar trebui să primească bărbatul deodată cu zestre bogată.”
Dar iată ce spune un bărbat referitor la întrebarea globală adresată: ” E simplu. Femeile se îndrăgostesc începînd cu vîrstă de 15 ani şi pînă la 17 în mediu. Dar după asta le trece iubirea şi se îndrăgostesc doar de nişte lucruri frumoase, de exemplu:haine de firmă, bijuterii, automobile. ” Şi el mai menţionează faptul că genul feminin preferă o carieră de succes pusă pe banii proprii, decît o familie frumoasă cu copii.
În deceniile trecute, pe cînd bunicii noştri erau nişte copii, în familii era regula care ar spune că stăpînul casei este bărbatul, el aduce banii, el se ocupă de problemele cele mai dificile, iar femeia este cea care construieşte atmosfera în cuibul dragostei, ocupîndu-se de educaţia copiilor şi gospodărie. Dar, în anii noştri, împrejur e doar femeia care se ocupă de totul, parcă ar fi ea cocoşul în casă. E o schimbare radicală în omenire, e o dezordine. Nu mai înţelegi cine e stăpîn în casă, dar cine e responsabil de atmosfera călduroasă şi primitoare în colţisorul familiar.
Unde a dispărut femeia cu inima bună, care e fidelă şi îi este alături bărbatului în orice împrejurare? Unde a dispărut femeia care crede în bărbatul său, care are răbdare să aştepte, care înţelege că totul ce-şi propune imediat nu poate fi realizat?
Menirea bărbatului este sa meargă, doar să meargă înainte şi să nu să se oprească.
Menirea femeii însă, este sa-şi iubească bărbatul. Bărbatul poate merge, doar dacă are puterea voinţei. De unde ea se preia? Ea se preia din inima femeii.
Criza contemporană a omenirii este criza materialismului. Materialismul este puterea femeii şi puterea soţiei. Fiind în diferite vieţi, ba femei, ba bărbaţi, toţi noi am ajuns aici, pentru ca avem nevoie de această povaţă. Noi am vrut sa vedem ce se primeşte atunci cînd omul ajunge sub puterea lucrului pustiu sau al bogăţiei.
Doar femeia este muza şi puterea bărbatului.
Dragi femei, iubiţi-vă aproapele, iubiţi-vă sufletul care vă cuprinde, căci mai preţios ca familia nu există nimic. Şi construiti-vă viitorul pe temelia sentimentelor, şi nu a banilor pustii!
Fotografiile si textele au fost preluate de pe diferite siteuri folosind motorul de cautare Google!
Comentarii