Intotdeauna am avut o admiratie pentru femeile care, toata viata lor, au avut un singur barbat sau sunt implicate in relatii de lunga durata. Ce sa mai zic de barbatii care sunt „slujitorii” aceleiasi femei de cand se stiu? Aproape ca ii venerez…
Exclud din start acea educatie invechita prin care multe femei au fost indoctrinate sa ramana, pana la sfarsitul zilelor, fidele unui singur barbat, chiar daca acesta nu este cel potrivit lor. Este ceva special atunci cand vine vorba de astfel de relatii „pana cand moartea ne va desparti”, pentru ca din start elimin orice forma de joc marsav (ma refer la inselat) si ma bazez, chiar daca pare usor infantila conceptia, pe dragostea adevarata si eterna dintre cei doi.
De ce ai mai avea nevoie de diversitate atunci cand ai intalnit o persoana alaturi de care iti poti trai toata viata? De ce sa cauti in alta parte cand ceea ce te implineste este chiar langa tine? Oare merita sa iti risti fericirea pentru un moft pe care l-ai regreta si ai pierde iubirea vietii tale?
Dar cum ajung astfel de cupluri sa reziste? Care este „reteta” lor? Daca e sa ma intrebi pe mine, consider ca nu exista nicio reteta, pentru ca iubirea nu se bazeaza pe nicio teorie, iubirea se simte, se traieste si se sustine continuu.
Ma consider femeia unui singur barbat, iar asta ma face sa il iubesc si mai mult in fiece zi”. Sunt vorbele de care nu ma satur niciodata sa le aud…
Comentarii