Zeițe

A fost o vreme când toate femeile erau sacre. O vreme în care erau văzute ca Zeițe, ca stăpâne pe propriul destin.
A fost o vreme când trupul era sacru, când sexul era o rugăciune. În care bărbații și femeile se respectau și se venerau reciproc.
Femeia se scălda în natură, se parfuma cu iasomie. Mergea desculță, alerga prin pădure. Purta fuste lungi, fluide, colorate, lejere.
Dansa pentru ea, dansa pe viață, dansa pentru a seduce, dansa pentru a naște.
Vocea ei era precum cântecul celei mai frumoase păsări.
Frumusețea ei era fascinantă, încântătoare. Pentru poeți era inspirație și cântec pentru muzicieni.
Femeia era mamă, sacră, admirată.
Unde este femeia asta?
În ce etapă sau perioadă a istoriei s-a pierdut?
Unde ar trebui să o căutăm?
De fapt, această femeie mai există. Este scufundată în alte forme, în alte chipuri, în alte obiceiuri. Și nu-și amintește ce a fost cândva în întregime.
Astăzi, această femeie este femeie de afaceri, medic, avocat, polițist, recepționer, gospodină, politician, asistent medical, scriitor, stilist. Ea este încă aici, dar nu-și amintește cine este cu adevărat. Și-a uitat sacralitatea, divinitatea, feminitatea.
Femeie, pune-ți fusta, pieptănă-ți părul cu rouă, scoate-ți pantofii din picioare.
Permite-ți să dansezi cu vântul, satisface-ți dorințele, ascultă-ți voința.
Permite-ți să iubești, să cânți, să dansezi.
Permite-ți sa te simti frumoasă, iubită, dorită.
Permite-ți să faci ceea ce sufletul tău tânjește.
Permite-ți să onorezi Zeița din tine, natura.
Permite-ți să-ți trăiești viața și fii stăpânul destinului tău.
Femeie, în tine sunt atât de multe alte aspecte divine, pe care le ignori total!
Salvează-ți rolul, feminitatea ta sacra, strămoșii tăi.
Nu îți fie teamă să urmezi lumina, să te arăți Soarelui.
Permite-ți să trăiești intens fiecare clipă.
Urmează-ți instinctele.
Pur și simplu fii tu.